Bade Ioane…

       Viaţa şi muzica sa ne-au spus poveşti care ne-au schimbat pe fiecare dintre noi sau care ne-au amintit că mai există feţi-frumoşi şi că trebuie să nu uităm să ne  întoarcem la visare. Mircea Vintilã şi a lui chitarã fermecatã este cel care a acceptat sã depene fuiorul amintirilor alãturi de Irninis Miricioiu, sambãtã, 2 iulie, de la ora 16.00 pe TVR 3 în cadrul emisiunii Din arhiva TVR.

       Bucureştean get-beget, a cântat şi nu o datã, locuri care amintesc de parfumul Bucureştiului de odinioarã: Hanul lui Manuc, Strada Popa Nan, Calea Moşilor sau Bucur Obor. Agãţându-se de chitarã încã de mic copil, urmeazã cursurile Şcolii de Muzicã nr. 3, îndrumat cãtre vioarã de naşul sau, Victor Bãlan, dirijor al Orchestrei Simfonice, cel care ulterior îi va da primele lecţii de chitarã. Tatăl sãu i-a făcut cadou o chitară spaniolă cu corzi de plastic, pe care o cumpărase de la un prieten, chitarã cu care ieşea în parc, se întâlnea cu prietenii şi susţinea mici concerte. Aşa s-au nãscut primele cântece şi prietenii s-au transformat în primii spectatori.  Debuteazã în 1968 la Casa de Cultura a Studenţilor, cântând piesele Lordul John, La fereastra spre livadã, şi Osebite anecdote, în cadrul cenaclului Atlantida de la Casa de Culturã a Studenţilor, condus de Radu Anton Roman. În martie 1974 câştigã marele premiu al festivalului “Primavara baladelor”. Dupã acest festival, George Stanca, la cererea lui Adrian Pãunescu, îl duce la o preselecţie a Cenaclului Flacãra, cãruia i se alãturã. De altfel, va colabora foarte bine cu Adrian Pãunescu, muzica sa inspirându-l pe poet, care compunea versuri pe nerãsuflate pentru liniile melodice “oferite” de tânãrul folkist: Pãmântul deocamdatã, Proverbe, Fãt-Frumos, Pielea ursului, Hanul lui Manuc.Ceva mai târziu primeşte Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor pentru piesa Bade Ioane, “un adevãrat elogiu mistic adus ţãranului român de cãtre Tudor Arghezi” aşa cum îl numeşte Ioana Bogdan, cea care l-a rugat pe interpret sã punã acest text pe muzicã pentru o emisiune de televiziune.

       Cântã alãturi de Florian Pittiş şi Vlady Cnejevici, şi ca o continuare fireascã în 1993 apare Pasãrea Colibri, una dintre cele mai de succes trupe a acelor ani.  Dar cei 10 ani de spectacole şi turnee în ţarã şi în strãinãtate alãturi de Colibri nu l-au afectat pe cantautor. În 2000, lanseazã “Madama de Picã” care primeşte premiul pentru Cel mai bun album folk al anului 2000.

Pentru mai multe detalii aveti la dispozitie blogul personal al lui Mircea Vintila: http://mirceavintila.wordpress.com/

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s