Uite vine Moşu’…

       Moş Crăciun este bătrân, foarte bătrân… El s-a născut acum multe sute de ani, nimeni nu mai ştie când şi unde anume. Cu toate acestea se ştie că, ziua lui de naştere era sărbătorită la solstiţiul de iarnă, când soarele se face foarte mic, mic de tot, ca mai apoi să se nască din nou. Aşa credea lumea mai demult: că Moş Crăciun moare în fiecare iarnă şi se naşte iar şi iar. Şi că odată cu el chiar şi soarele moare şi reînvie, sub forma unui copilaş. Astfel, în fiecare an, în seara de Crăciun, Moşul e bătrân tare, iar la miezul nopţii el moare câteva clipe şi renaşte prin pruncul Iisus Hristos. În acelaşi timp, toată lumea reîntinereşte, se umple de viaţă şi de bogăţie: de aceea Moş Crăciun aduce daruri cu el. La început, când nu erau atâtea jucării pe lume, Moşul aducea dulciuri, mere, nuci, păpuşele de lut sau de lemn. Continuă lectura

Reclame

Dragostea, între minciunã şi trãdare

         Viaţa noastrã, a fiecaruia,  ajunge sã se încadreze treptat în aceleaşi tipare emoţionale jalonate de dragoste, suferinţã, emoţie, admiraţie, invidie, minciunã, chiar dacã oamenii cred cu tãrie cã tot ceea ce simt ei este unic, cã nu mai are pereche pe lumea aceasta. Şi totuşi, uneori ajungem sã îi rãnim pe cei pe care îi iubim sau noi sã fim rãniţi de cei dragi nouã. Continuă lectura

Despre dragoste şi alţi demoni…

       Scrie cu sensibilitate si naturaleţe. Scrie cu pasiune şi ardoare. Scrie din suflet despre experienţele trãite. Despre lumea prin vâltoarea cãreia îşi croieşte drum, despre dorinţe şi neputinţe, despre sentimente şi slãbiciuni. Despre ea însãşi şi despre noi toţi. Ne adãpostim în momente de restrişte la umbra cuvântului ei pentru a ne potoli setea de dragoste. De abolut. De speranţã. De noi înşine.

        Crede cu tãrie în dragostea absolutã, dragostea mai presus de fire care transformã douã suflete pereche într-unul singur. Crede cã doi oameni pot trãi cu o singurã inimã care îşi umple cu iubire clipele dintre bãtãi. Crede cã meritã sã trãieşti pentru dragoste, sã aştepţi, sã oferi totul pentru ca uneori, sã nu primeşti nimic în schimb. Crede cã dragostea e singurul liman cãtre care meritã sã alergi, chiar dacã pentru acest lucru o viaţã întreagã este, uneori, prea puţin.

       Sensibilã şi puternicã în acelaşi timp, timidã şi dârzã, pasionalã şi îndrãzneaţã, Alice Nãstase Buciuta este cea care a acceptat invitaţia lui Irninis Miricioiu, în cadrul ediţiei de sâmbãtã, 14 mai, a emisiunii Din arhiva TVR, difuzatã pe TVR 3 de la ora 16.00, de a ne împãrtãşi nouã, tuturor, câte ceva din vasta ei experienţã umanã, adunatã de-a lungul timpului. Experienţã valorificatã prin emoţie, trãire şi mai ales, cuvânt.

       „Nu mã laud cu fericirea mea, nu o etalez cu trufie, ci cu smerenie, cu recunoştinţã, cu gingãşie… Dar mã simt obligatã sã vorbesc despre asta în textele mele, pentru ca toţi cei care se zbat între aceleaşi cãutãri ca şi mine, odinioarã, sã înţeleagã, sã creadã, sa îşi ia curaj şi putere din minunea mea. Sã nu abdice de la speranţã, de la aşteptare”, mãrturiseşte Alice Nãstase Buciuta în paginile cãrţii intitulate Cele mai frumoase citate, antologie a sensibilitãţii şi a înţelepciunii, pe care a alcãtuit-o cu sufletul pentru toţi cei care mai cred în frumos, în puterea neţãrmuritã a dragostei, în adevãr şi în suferinţã. Volum cu autograf pe care îl puteţi câştiga în cadrul concursului emisiunii, împreunã cu Andiamo, carte scrisã  în colaborare cu prietena de-o viaţã şi de suflet, Simona Catrina.

         Vom pune aşadar aceastã ediţie a emisiunii Din arhiva TVR sub semnul unor cuvinte rostite de Octavian Paler, pentru a sublinia cã dincolo de învelişul dur al aparenţelor, al vremurilor care tocesc conştiinţe, al timpului care ne limiteazã la superficialitate, al lucrurilor banale, rupte din cotidian, sufletul fiecãruia dintre noi are nevoie de dragoste: „Probabil adevãrata nefericire nu este sã nu fii iubit, ci sã nu poţi iubi”.  

Gânduri despre viaţã…

 

„În definitiv, nu anii din viaţã sunt cei care conteazã, ci viaţa din anii tãi.”

Abraham Lincoln

          Viaţa este unul dintre cele mai frumoase daruri pe care le primim de-a lungul existenţei noastre pe Pãmânt. Un dar pe care noi, oamenii, îl preţuim mai mult sau mai puţin. Cei care nu preţuiesc viaţa ajung la finalul ei sã înţeleagã cã totul a fost în van. Cã au trecut prin viaţã fãrã sã acumuleze nimic, dar nici sã dãruiascã.

      Trãieşte intens viaţa, arzi ca o flacãrã şi nu te gândi niciodatã când te vei stinge. Intensitatea dã ritm vieţii fãcând-o sã fie ca un carusel. Viata ne-a fost datã fãrã sã o cerem şi ne este luatã fãrã sã fim întrebaţi. Astfel, conteazã viaţa din anii tãi şi nu anii din viaţa ta, aşa cum medita unul dintre foştii mari lideri politici ai lumii.

        Monotonia este cel mai mare inamic al vieţii. Fãrã sã simţim aproape, ea se instaleazã pe furiş in viaţa noastrã, fãcându-ne sã credem cã ceea ce trãim este viaţã adevãratã şi nu un simplu surogat. Însã trebuie sã avem încrederea cã într-un anumit moment, când ne aşteptãm mai puţin, o uşã se va deschide şi ceva se va schimba în viaţa noastrã. Într-un moment putem sã nu avem nimic, iar în secunda urmãtoare putem avea totul.

        În viaţã vine o zi în care ar trebui sã reflectãm la tot ce s-a întâmplat de-a lungul existenţei noastre. Sã revedem aievea toate momentele care ne-au marcat viaţa, chiar dacã au fost momente frumoase sau unele încãrcate de suferinţã. Pentru fiecare din noi va veni acea zi, conteazã doar ca la final sã fim împãcaţi cu deciziile luate şi sã privim cu încredere spre viitor.

         “Trãieşte fiecare zi ca şi cum ar fi ultima, pentru cã una din ele chiar va fi”. Astfel medita despre viaţã Jeremy Schwartz fãcând referire la ultimul capitol al vieţii, la moarte. Când viaţa se sfârşeşte totul în jur pare copiat dintr-o piesã de teatru. Luminile se sting, scena e goalã şi actorul se gândeşte la rolul pe care tocmai l-a terminat. Tocmai de aceea, ar trebui sã îi acordãm o şansã actorului de a fi el însuşi, fie numai pentru câteva clipe sau numai pentru un public atent ales. Sã işi lase masca deoparte şi sã se bucure de propria lui identitate, în propria lui viaţã.

         Despre viaţã s-au scris cântece atât de multe încat nu-ţi ajunge o viaţã sã le asculţi. Un subiect atât de bogat în semnificaţii, meritã sã fie transpus într-o ediţie a emisiunii Din Arhiva TVR. Astfel, vã invitãm sâmbãtã, 7 mai, de la ora 16:00 pe TVR 3, la o întâlnire cu mari maeştri ai cântecului care au dedicat vieţii tumultul creaţiei lor. Şi nu putem încheia altfel decât amintind un alt citat semnat Robert Heinlein: „Ironia supremã a vieţii este cã nimeni nu scapã de ea în viaţã”.

Autor Rãzvan Nicolae

Din nou… despre dor

       „Dorul este focul în care ard speranţele, dorinţele, durerile, iar durerea ce rãmâne reprezintã amintirile…” scria Octavian Paler în „Despre dragoste”… Oamenilor le este tot mai dor… le alţi oameni, de vremuri demult apuse, de ei înşişi. Tocmai de aceea ne-am gândit ca vineri, 18 martie, de la ora 23.00 în cadrul emisiunii Din arhiva TVR sã redifuzãm una dintre temele simbol despre care dumneavoastrã, telespectatorii noştri, ne-aţi scris.

       Şi dacã dorul v-a vizitat sufletele mãcar o datã, dacã aţi trãit melancolia pusã pe note în cântece demult uitate, poate cã şi de data aceasta selecţia noastrã va toarce dorurile toate într-un caier al amintirilor din vremuri ce-au apus. Le va alina prin cântec. Sau poate va stârni altele. Mai tainice şi mai profunde.

Mai puteţi citi şi alte poveşti despre dor.

Would you be my Valentine?

      Când te gândeşti la februarie, parcã deja auzi acordurile melodiei lui Paul Young, Love is in the air… şi asta pentru cã sãrbãtorile iubirii, Valentine’s Day şi tradiţionalul nostru Dragobete, reprezintã tot atatea pretexte pentru ca îndrãgostiţii sã-şi declare iubirea.

     Puţini sunt cei care ştiu însã cã Valentine’s Day, o sãrbãtoare modernã şi care prinde tot mai mult teren pe înreg mapamondul, are în mod paradoxal o origine foarte veche care coboarã pânã la tradiţiile Romei antice. Astfel, este cunoscutã o sãrbãtoare romanã a fertilitãţii, numitã Lupercalia, care era ţinutã la data de 15 februarie, închinatã în onoarea a doi zei romani, Juno şi Pan. Între obiceiurile practicate cu aceastã ocazie, era şi acela ca tinerele necãsãtorite sã scrie mesaje de dragoste, pe care le puneau apoi într-o urnã. Tinerii bãrbaţi luau câte un bilet din aceastã urnã, şi, conform obiceiului, trebuiau sã o curteze pe tânãra a cãrui mesaj l-au extras.

     Odatã cu rãspândirea creştinismului, tradiţia îl aminteşte pe Sfântul Valentin, un preot care a fost condamnat la moarte în timpul împãratului Claudiu al II-lea. Se pare cã preotul Valentin era singurul care îi ajuta pe tineri sã se cãsãtoreascã în secret, dupã ce împãratul a interzis cãsãtoriile şi logodnele în Roma, considerând cã soldaţii necãsãtoriţi se luptau mai bine decât cei cãsãtoriţi. Ultimele cuvinte pe care le-a mai rostit Valentin înainte sã moarã au fost „al tãu Valentin”, cuvinte care au fost notate de fiica lui Asterius şi care au devenit, mai târziu, motivaţia pentru scrisorile şi felicitãrile de Ziua Îndrãgostiţilor. În 496, papa Gelasius a oficializat data de 14 februarie ca ziua Sfântului Valentin. Treptat, 14 februarie a devenit ziua în care se face schimb de mesaje de dragoste, iar Valentin a devenit sfântul patron al îndrãgostiţilor.

       Tot un mesaj de dragoste ne-am gândit sã vã trimitem şi noi, în cadrul emisiunii Din arhiva TVR, difuzatã vineri, 11 februarie, de la ora 23.00 pe TVR, într-o formulã ineditã. Ce-ar fi dacã, pentru aproximativ o orã, am reitera povestea lui Romeo şi a Julietei, pentru a prefaţa cele mai frumoase melodii de dragoste care s-au compus pentru a pune pe note trãirea sublimã a iubirii? Irninis Miricioiu şi actorul Gabriel Fãtu vor fi cei care vor intra în rolul îndrãgostiţilor pentru a reedita în contemporaneitate, atemporala poveste de dragoste a lui Shakespeare şi pentru a demonstra cã nu este nevoie de o zi anume pentru a-ţi declara dragostea.

Singurãtate…

 

“N-ai scrie despre singuratate, dacã ai şti sã scoţi tot ce se poate din ea.”

Albert Camus

      Singuratatea, alãturi de moarte, este sentimentul ce stârneşte temeri şi angoase. Melancoliile profunde ne induc o stare de singuratate pe care, de ce nu, am trãit-o cu toţii.

       Fie cã o iubire s-a risipit precum praful purtat de vânt, fie cã lipsa unei persoane dragi ne întristeazã, singuratatea este singurul obstacol nedorit aflat în cale. De-a lungul vieţii vom rãmâne singuri şi mereu ne vom aduce aminte cã poate timpul a trecut mult prea repede. Ne asumãm sentimentul cu înţelepciunea specificã vârstei.

        Uneori ne dãm seama cã am trãit în singurãtate atunci când la finalul vieţii nu gãsim niciun lucru care sã ne facã sã zâmbim. A te pune pe tine însuţi înaintea semenilor tãi îţi va aduce o pustietate. Regretul face parte din acest vast proces numit singurãtate. Ne este dat sã descoperim iubirea, o iubire simplã, cãci cei care vor cãuta iubiri neasemuite nu le vor întâlni. De multe ori singurãtatea e o prefaţã şi o postfaţã a iubirii. Noi doar trebuie sã ştim sã umplem acel gol pentru a nu crea un roman vast al solitudinii. Lipsa unei persoane dragi ne întristeazã şi ne însingureazã. Dorul, principiu de bazã al singurãtãţii, ne face sã reflectãm dacã am preţuit prea mult sau prea puţin pe cineva. Ne este dor atunci când singurãtatea a pus stãpânire pe sufletul nostru.

       Singuratatea nu i-a ocolit nici pe marii scriitori, fiind un sfeşnic bun în crearea multor opere. Pentru cã au trãit un astfel de sentiment, ei i-au dedicat rânduri pe care a curs multã cernealã. Mircea Eliade scria despre singurãtate: “Singurătatea e starea spiritualã în care ne naştem, acea stare naturalã şi adevãratã. Cu timpul o uitãm, ne maturizãm şi devine din ce în ce mai strãină. Uneori, o regăsim, dar acum ne speriem, cãci am devenit strãini faţã de ea. Acum fugim de ea, deşi ar trebui sã o cãutãm din nou, cãci numai prin ea putem spera a gãsi adevãrul.”

        Tocmai de aceea vã invitãm sã desluşiţi tainele singurãtãţii alãturi de noi şi de cei care au cântat despre singurãtate sperând sã mai aline alte suflete. Vineri, 21 ianuarie, de la ora 23.00 pe TVR 3 vã invitãm alãturi de Irninis Miricioiu sã ne amintim cã singurãtatea e mai uşoarã în doi, prin intermediul emisiunii Din arhiva TVR.

      Alegem sã fim singuri sau singurãtatea ne alege pe noi?

Autor Razvan Nicolae.