Un sfârşit e un nou început. Sau poate e doar sfârşit

        Astãzi este prima zi din restul vieţii mele. Fãrã sa vreau, fãrã sã-mi doresc mãcar, acest lucru s-a petrecut fãrã ca eu sã pot mişca mãcar un deget. Deşi poate, lucrurile implacabile sunt cele mai dureroase. Ieri s-a încheiat un ciclu de şapte ani din viaţa mea. Şapte ani cu bune şi rele, şapte ani cu lacrimi şi speranţe, dar mai ales şapte ani cu pasiune pentru un lucru în care am investit o bunã bucatã din mine. Şi pentru care nu am precupeţit niciun efort. Şi care da, recunosc, m-a rãsplãtit din plin pentru fiecare clipã din cei şapte ani pe care i-am dedicat-o.Din arhiva TVR       Drumul emisiunii mele „Din arhiva TVR” se opreşte dupa şapte ani de întâlniri memorabile cu oameni pe care i-am admirat sincer de când eram copil. Pe unii i-am vãzut la televizor şi nu am sperat niciodatã cã voi avea privilegiul sã mã întâlnesc faţã în faţã sau, şi mai mult, sã îi am parteneri de dialog. Pe alţii i-am auzit cântând şi mi-am legat, ca fiecare dintre noi, momente din viaţã de cântecele lor. Pe unii i-am admirat dând viaţã vreunui personaj, întruchipând binele şi rãul, transmiţând emoţie, creionând lumi ideale. De alţii m-am apropiat încet, cu teamã, având ideea preconceputã cã voi fi judecatã dupã vârstã, înfãţişare, statut şi mai puţin dupã ce sunt eu în realitate. Ce gândesc. Ce simt.

        Am întâlnit atâţia oameni minunaţi încât mi-e greu acum pânã sã-i şi enumãr. Oameni de la care am avut ce învãţa, dincolo de exemplul personal. Oameni care m-au construit pe mine ca om, care m-au şlefuit prin prisma experienţei lor de viaţã, a felului în care au ales sã-şi croiascã existenţa. Mulţi dintre ei nu mai sunt printre noi. Dar poate uneori gândul meu bun ajunge la ei în ceruri: Ion Lucian, Ştefan Radof, Dumitru Rucãreanu, Adrian Pãunescu, George Motoi, Dan Mihãescu, Nae Lãzãrescu, Dan Iordachescu, Cornel Fugaru şi mulţi alţii. Pe mulţi îi admiram fãrã sã îndrãznesc sã sper cã îi voi cunoaşte vreodatã (Matei Vişniec, Carmen Stãnescu). De mulţi dintre ei îmi este dor. De vorba caldã, de înţelepciunea unor vieţi trãite altfel, de modelul pe care încã îl reprezintã.

       Îmi veţi spune cã dupã şapte ani scotocind în arhivã, am devenit şi eu de modã veche. Da, se poate spune şi aşa, dacã a fi de modã veche înseamnã sã te regãseşti tot mai puţin într-o lume care vinde cu preponderenţã pâine şi circ. În care nonvalorile sunt ridicate la rang de valoare, iar oamenii care au cu adevãrat ceva de spus nu mai au loc de nulitãţi. În care dominã kitschul, senzaţionalul, grotescul, scandalul, în care totul este prea strident, prea violent, prea agresiv. În care nu mai existã loc pentru nuanţe, pentru idei, pentru interpretãri. În care totul ne este vândut de-a gata, deja rumegat şi digerat într-o încercare bolnavã de alienare a individului. Nu, nu mã regãsesc deloc în lumea asta. Mie îmi este dor de decenţã, bun simţ, pudoare, de oameni care nu se limiteazã la pojghiţa vieţii de zi cu zi, care ştiu sã trãiascã dincolo de aparenţe şi de banalitate, care au alte modele şi sunt în stare sã le transmitã mai departe, care au nişte repere adânc înrãdãcinate în suflet şi sunt capabili sã îşi pãstreze coloana vertebralã indiferent de vremurile în care trãim. Sã fie ei înşişi, nu copia altora. 

       Am încercat prin toate mijloacele sã duc mai departe „Arhiva” mea. O emisiune pe care am gândit-o fãrã a mã abate niciodatã de la mesajul pe care am vrut sã-l transmit de-a lungul timpului. Cã în noianul de inculturã, de prostie crasã, manelizare intelectualã, superficial şi banalitate, existã oameni care trãiesc altfel. Cã au alte sisteme de valori dupã care şi-au croit viaţa. Cã nu este neaparatã nevoie sã ne îndobitocim spiritual doar pentru cã „asta vrea publicul”. Nu, dragii mei, publicul nu vrea asta! Sau cel puţin, nu tot publicul! Publicul vrea ce i se oferã. Degeaba spunem cã atâta timp cât are telecomanda în mânã are posibilitatea alegerii. Da, aşa este… dar ce face când trebuie sã aleagã dintre zece lucruri şi toate la fel de proaste? Se blazeazã şi încet încet acceptã ce i se dã. Nu îi mai pasã. Fãrã sã-şi dea seama cã astfel devine şi el un simplu numãr care alcãtuieşte rapoartele de audienţã. Cã nu existã ca individ ci doar face parte dintr-o masã de manevrã numai bunã de îndreptat cãtre un scop sau un altul. În general, scopul este financiar. Cãci, din pãcate, astãzi, înafarã de ban nu mai existã nimic.

        Nu vreau sã comentez aspecte legate de necesitatea pãstrãrii în grila de programe a „Arhivei”.  Nici de eforturile depuse în ultimii doi ani pentru a reuşi sã realizãm noi emisiuni. Nici de orele petrecute pe la uşi pentru a primi acelaşi rãspuns, nici de miile de hârtii trimise cãtre diferite departamente pentru a putea merge mai departe. Ţin doar sã punctez un alt aspect legat de costuri: din pãcate, în România, cultura nu se face cu bani. Deşi exact acest lucru ar trebui. Şi nici nu aduce (vezi cazul TVR Cultural). Tot astfel, nici emisiunea respectivã nu costa TVR-ul o avere. Mai bine spus, nu îl costa decât resuse interne, pentru cã toţi oamenii prezenţi în studioul nostru nu au fost niciodatã plãtiţi. Nu mã mândresc cu asta, ba chiar este o ruşine pentru mine sã o spun. Toţi cei care au venit de-a lungul timpului meritau mai mult decât vreo câteva sute de lei menite sã le acopere deranjul. Meritau în primul rând aprecierea noastrã. Care, iatã, devine din ce în ce mai palidã, pânã când va dispãrea de tot, odatã cu dispariţia acelor câteva emisiuni unde mai aveau acces.

Din arhiva TVR        De ce atâta îndârjire pentru a pãstra emisiunea? E doar o emisiune tv, veţi spune. Am vrut sã arãt cã se poate. Cã avem nevoie de modele  – profesionale, umane, de viaţã – care sã ne împrumute reperele lor. Cã încã mai existã speranţã pentru cei care gândesc, care au nevoie de artã şi de frumos ca sã nu se sufoce în lumea asta tot mai haoticã şi mai delirantã. Cã nu tot ce existã la televizor trebuie sã fie prost şi deşãnţat. Cã atâta timp cât eşti consecvent cu tine însuţi şi cu munca ta, rezultatele nu vor întârzia sã aparã  (în Raportul de activitate al TVR din 2010, emisiunea „Din arhiva TVR” era consideratã cea mai bunã de pe TVR 3). Cã indiferent unde transmiţi mesajul, atâta timp cât el are profunzime, se vor gãsi urechi care sã-l audã şi minţi care sã-l priceapã. Cã poţi avea longevitate atâta timp cât eşti sincer cu tine şi cu publicul cãruia i te adresezi.

        Acesta a fost crezul meu timp de şapte ani. Nu ştiu în ce mãsurã am reuşit sã îl îndeplinesc. Poate doar cei care au urmãrit ce am realizat de-a lungul timpului sã îmi poatã da adevãrata mãsurã a lucrurilor. Sã îmi spunã unde am greşit, chiar dacã acum, poate, este mult prea târziu. Ştiu doar cã mai erau multelucruri de fãcut, multe de spus, mulţi oameni noi de adus în faţa dumneavoastrã. Da, în faţa dumneavoastrã, a celor care ne-aţi urmãrit, ne-aţi apreciat, ne-aţi criticat, ne-aţi trimis un gând bun, aţi empatizat cu noi şi ne-aţi motivat sã mergem mai departe. Am tot încercat asta, indiferent cât de greu mi-a fost, cât de tare a durut, câtã umilinţã a trebuit sã ascundã un astfel de demers. Acum nu se mai poate.

        Şi nu, nu am deloc sentimentul acela cã un sfârşit este un nou început, chiar dacã, sã zicem cã activitatea mea profesionalã nu se încheie aici. Cu „Arhiva” mea se sfârşeşte un ideal de lume. O emoţie, O revelaţie.

Anunțuri

Remember Alexandru Bocãneţ

alexandru-bocanet         A fost un teleast de geniu, care a revolutionat divertismentul de televiziune, transformându-l într-un adevarat spectacol.

          În 1968 a absolvit cursurile Institutului de Arta Teatrala şi Cinematograficã din Bucuresti, însã a intrat pentru prima data în televiziune când încã se afla pe bãncile  şcolii.

          Realizator de filme şi emisiuni muzicale, din septembrie 1966, de când a venit în Radioteleviziune, Andu – cum îi spuneau colegii – a creat emisiuni care au impus un stil aparte. Şi-a pus amprenta definitiv pe spectacolul de divertisment, transformându-l într-un eveniment artistic. Şi-a îndreptat interesul încă de la început spre regia de montaj, tăierea cadrelor reprezentând unul din succesele emisiunilor sale – o tăietură rapidă, prinsă pe fraza muzicală.

          Reţeta creaţiilor sale, care sunt vizionate cu plãcere şi astãzi trecând proba inexorabilã a timpului, cuprindea o avalanşã de bun gust, de umor de bunã calitate, de muzicã scrisã numai de mari compozitori special pentru emisiunile respective, de mari actori care şi-au pus talentul în slujba spectacolului. Minunatele episoade ale serialului de divertisment „Profil pe 625 de linii”- cu trio-ul format din Florian Pittiş, Anda Călugăreanu şi Dan Tufaru –  au făcut epocă patru ani, iar din 1973 emisiunea „Gala Lunilor”- cu Florin Piersic, Carmen Stănescu, Stela Popescu şi Orchestra condusă de Sile Dinicu –  a reprezentat  un adevãrat punct de cotiturã în istoria televiziunii, polarizând atenţia întregului public. „Un orfelin iubea o orfelinã” şi „Gloria nu cântã” sunt cele douã filme pe care maestrul a apucat sã le ducã la bun sfârşit.

          „Bucuria lucrului de zi cu zi şi, nu de puţine ori, şi de noapte, lângă acest artist de mare calitate umană şi profesională, stârnea, prin contaminare, o mare dragoste pentru meseria de teleast a celor din jurul lui. În principal eram o echipă, poate singura de asemenea calibru din istoria TVR: Doina Levintza, soţie şi scenografă, Oleg Danovski şi Cornel Patrichi -coregrafie, Mircea Gherghinescu şi George Grigorescu – imaginea, Alexandra Dorobanţu şi Dan Nanoveanu – montaj film şi subsemnatul Ovidiu Dumitru -scenarii şi texte”, mãrturiseşte unul dintre colegii care au lucrat alaturi de el, zi şi noapte, Ovidiu Dumitru.

           Dupã doar 11 ani de muncã neîntrerup1292421714Dan_Nanoveanutã în televiziune, dar sute de emisiuni care îi poartã amprenta  inconfundabilã, cutremurul din 4 martie 1977 i-a curmat prea brusc viaţa, talentul, la numai 33 de ani. Oamenii din jurul lui şi-au amintit de el an de an, dar golul lăsat de el n-a mai putut fi acoperit nici până în prezent. Astăzi, Studioul 3 al Televiziunii Române  poartă numele lui Alexandru Bocãneţ, cu toată preţuirea pe care o merită un asemenea creator de geniu.

           În semn de preţuire pentru tot ce ne-a lãsat în Arhiva Televiziunii Romane, ediţia de sâmbãtã, 8 iunie, a emisiunii Din arhiva TVR, difuzatã de la ora 19.30 pe TVR 3 îi este dedicatã. Invitatul lui Irninis Miricioiu va fi bunul sãu prieten şi coleg, Dan Nanoveanu, cel care i-a fost alãturi şi a fãcut parte din echipa de aur mai bine de zece ani.

Din 20 aprilie „Arhiva” se întoarce pe TVR 3 ! Vã mulţumim cã ne-aţi susţinut!

cd_dinarhivatvr         Un nou sezon, un nou început. Şi asta pentru cã, din decembrie 2008, emisiunea „Din arhiva TVR” s-a difuzat neîntrerupt, aducând în faţa dumneavoastrã, a tuturor celor care ne-aţi urmãrit în tot aceşti ani, oameni deosebiţi, oameni care au scris istorie în domeniul în care activeazã, adevãrate modele de pasiune şi profesionalism.

        Am învãţat în aceşti ani sã scormonim adânc prin arhive în cãutarea comorilor pe care ei le-au lãsat în urmã, într-o încercare – reuşitã am spune noi – de a învinge timpul. Am cãutat sã promovãm teatrul, literatura, baletul, muzica în toate formele ei, folclorul autentic românesc şi tot ceea ce ţine de culturã, scoţând la luminã autenticele valori care ne definesc.

        Iar dumneavoastrã aţi receptat mesajul şi drept urmare, în toţi aceşti ani, v-am simţit alãturi. Iar acum a venit momentul sã vã mulţumim. Pentru critici şi laude, pentru idei şi propuneri, pentru toate comentariile şi sugestiile care ne-au fãcut în timp ceea ce suntem. Şi ne-au determinat în fiecare zi sã devenim mai buni. Mai creativi. Mai optimişti. Mai plini de pasiune. Mai încrezãtori în noi.

        Şi tocmai de aceea, acum mergem mai departe. Cu idei noi, cu invitaţi care au ceva de spus, cu imagini dragi care stârnesc amintiri. Cu poveşti de viaţã şi mãrturisiri care stârnesc emoţii. Cu noi înşine încercând sã ne autodepãşim. Din 20 aprilie, „Arhiva” se întoarce pe TVR 3, în fiecare sâmbãtã de la ora 19.30. Şi vã invitãm, din nou, sã ne rãmâneţi alãturi.Din arhiva TVR

        Orice moment special este marcat cu o ediţie specialã. Iar prima ediţie din noul sezon, vã propune o trecere în revistã a domeniilor pe care le-am promovat de-a lungul timpului, împreunã cu invitaţi care ne-au cãlcat pragul şi care s-au bucurat sã ne împãrtãşeascã fragmente din experienţa lor, fie cã este vorba de teatru, muzicã uşoarã sau muzicã clasicã.

         Alexandru Arşinel şi Stela Popescu, doi dintre cei mai iubiţi actori ai scenei româneşti, Dida Drãgan şi Gabriel Dorobanţu, voci inconfundabile care stârnesc amintiri, împreunã cu Marcel Pavel, care demonstreazã cã nu existã graniţe între stiluri muzicale, sunt cei care au acceptat invitaţia lui Irninis Miricioiu de a marca aniversar noul sezon. Şi alãturi de ei, mulţi alţii pe care îi veţi vedea într-o ediţie viitoare a emisiunii „Din arhiva TVR”.

De vorbã cu … Alexandru Bindea

         Dintotdeauna şi-a dorit sã fie actor. Încã de când era copil şi reuşea sã îi facã sã râdã pe toţi cei din jurul sãu. Avea acel talent magic, inefabil, de a aduce zâmbetul pe chipul oricãrui om care se nimerea prin preajmã, vrãjit de simplitatea şi naturaleţea cu care el, viitorul actor, spunea bancuri. Alexandru Bindea este cel care îşi aminteşte de începuturile stângace, de vremurile când cocheta cu teatrul fãrã sã ştie cã destinul lui este acela de a trãi în luminile rampei. Continuă lectura

O floare de Florii

       Creştinii ortodocşi sãrbãtoresc duminicã, 17 aprilie, Floriile, ziua în care Iisus Hristos a intrat în Ierusalim, fiind aclamat de discipolii lui şi locuitorii oraşului, sãrbãtoare care deschide pregãtirile de Paşti din Sãptãmâna Mare. Floriile înseamnã primul praznic împãrãtesc, numele provenind de la latinescul „floralia”, celebrare a vegetaţiei. Numele de flori sunt printre cele mai întâlnite, aproximativ 1.500.000 de români aniversându-şi onomastica de Florii.

      Tocmai de aceea, ne-am gândit ca ediţia din 16 aprilie a emisiunii Din arhiva TVR, difuzatã de la ora 16.00 pe TVR 3 sã fie dedicatã tuturor celor care poartã nume de floare, însãşi invitata lui Irninis Miricioiu fiind o sãrbãtoritã a zilei de Florii. Florina Cercel este cea care a acceptat sã depene, cu modestia-i caracteristicã, amintiri de dincolo de scenã, amintiri despre oameni şi începuturi. Şi nu în ultimul rând despre o mare pasiune: despre teatru. Teatrul vãzut aşa cum era „pe vremuri” şi cum este acum, teatrul dincolo de cortinã, teatrul caracterizat prin câteva cuvinte: talent, dãruire şi multã, multã muncã. Cariera Florinei Cercel însumeazã în cifre 41 de ani petrecuţi în lumina reflectoarelor şi peste 100 de roluri, în fiecare reuşind sã împrumute ceva din vitalitatea şi pofta ei de viaţã. “De fiecare datã când am avut cele mai grele şi aparent de netrecut momente personale, s-a întâmplat ceva pe scenã care m-a ajutat sã renasc”, mãrturiseşte cu nostalgie actriţa.

      Vã oferim în dar „o floare de Florii” şi urãm tuturor celor care poartã nume de floare,  în numele întregii echipe care realizezã emisiunea Din arhiva TVR, un sincer „La mulţi ani” şi viaţã cât mai lungã.

Meditaţii despre timp

       Pentru a monitoriza viaţa curentă, materială, omul a inventat noţiunea de timp. „Timpul este moneda vieţii tale. Este singura monedă pe care o ai şi numai tu poţi hotărî cum o vei cheltui. Fii atent ca nu cumva să-i laşi pe alţii s-o cheltuie pentru tine”, scria Carl Sandburg. Fiecare dintre noi resimte trecerea timpului într-un mod personal, filtratã prin barometrul emoţiilor create de un cântec, un parfum, o atingere, aşa cum considera George Cãlinescu timpul este o valoare de sentiment – pentru unii trece prea repede, pentru alţii prea încet”. Depinde doar de noi, cum ne raportãm la fiecare secundã care trece. Coordonatã constantã a vieţii noastre al cãrui curs ireversibil lasã urme în suflete, sub forma amintirilor, timpul reprezintã şi criteriul de raportare atunci când ne gândim aprioric la „atunci” şi „acum”. Societatea ne-a învãţat cã timpul apare în trei faze: trecut, prezent şi viitor, fiecare fazã având un impact deosebit asupra fiecãruia.

       Încercând sã revelãm sensurile timpului prin muzicã, teatru, poezie sau dans, ne-am gândit sã adunãm laolaltã în cadrul emisiunii Din arhiva TVR de sâmbãtã, 2 octombrie, de la 15.30 pe TVR 3, cele mai frumoase momente pe care creatori nenumãraţi le-au dedicat trecerii clipei, în încercarea lor de a o imortaliza prin propria creaţie. Printre cei care se vor închina zeului Timp se numãrã Adrian Romcescu, Alexandru Lulescu, Tora Vasilescu, Ducu Bertzi, Krypton, Eugenia Maci, Nae Lãzãrescu şi Vasile Muraru, Holograf, Ioana Radu şi mulţi alţii, pe care îi veţi revedea prin intermediul imaginilor de arhivã.

       Poate aşa vom ajunge sã exclamãm şi noi ca Blaga:

„Opreşte trecerea,  ştiu că unde nu e moarte nu e nici iubire -,
şi totuşi te rog: opreşte, Doamne,
ceasornicul cu care ne măsuri
destrămarea.”

Opereta veşnic tânãrã

        Ediţia din 21 august a emisiunii Din arhiva TVR, difuzatã pe TVR 3 de la 15.30 este dedicatã unui gen muzical extrem de îndrãgit de-a lungul timpului de generaţii întregi de ascultãtori: opereta. În România, au funcţionat companii de teatru de operetã încã de acum 125 de ani, acest lucru demonstrând longevitatea şi frumuseţea unui gen muzical care îmbinã armonios libretul dramatic având un conţinut agreabil, cupletele cântate de solişti, dansul şi mişcarea scenicã, muzica interpretatã de-o orchestrã. 

       Despre opereta aflatã între tradiţie şi inovaţie, într-un moment în care se încearcã tot mai multe experimente culturale, despre spectacolul clasic de operetã şi musical, dar şi despre multe altele, moderatoarea Irninis Miricioiu va discuta cu doi dintre reprezentanţii de marcã ai genului: Doina Scripcaru, prim solistã a Teatrului Naţional de Operetã şi tenorul Oliver Popa, una dintre tinerele voci care promit sã ridice musicalul pe cele mai înalte culmi artistice.

        Aşa cum v-am obişnuit în fiecare sãptãmânã, veţi putea participa la concursul emisiunii pentru a câştiga premii oferite de editurile noastre partenere, dar şi de invitaţii noştri.

        Redifuzarea emisiunii va fi sâmbãtã noaptea, 21 august, de la ora 2.25 pe TVR 3, şi marţi, 24 august, de la ora 0.00 pe TVR Internaţional.