În paşi de dans

cornel patrichi       Unii oameni se nasc cu dansul în sânge. Învaţã mai întâi sã se mişte în ritmul muzicii şi de-abia apoi fac primii paşi sau rostesc primele cuvinte. Şi asta pentru cã vocaţia este mai presus de propria naturã, mai presus de contextul social sau de dorinţele celor din jur.

        Pentru cei care au făcut din dans un mod de viaţă acesta este ca un drog. Dansul este totul. De fapt, dansul este în centrul existenţei oricărui coregraf, dansator sau balerin. Nu se pot opri să danseze indiferent de vârsta. Acesta este cazul şi maestrului Cornel Patrichi, invitatul lui Irninis Miricioiu, în cadrul ediţiei de sâmbãtã, 22 iunie, a emisiunii Din arhiva TVR, difuzatã de la ora 19.30 pe TVR 3. Poate cã acum nu mai danseazã, dar cu siguranţã vârful pantofului sãu bate ritmul muzicii şi ceva din fiinţa sa vibreazã încã imaginându-şi o coregrafie.

        Nu a ales deliberat dansul, ci mai bine spus, dansul l-a ales pe el, pentru cã a nimerit printr-o întâmplare la şcoala de balet. O întâmplare fericitã, am spune noi. „În clipa în care m-am dus la şcoală, mama mi-a spus să am grijă să nu-i spun tatei, că dacă aude că mă fac balerin cine ştie ce mai iese. M-am dus la şcoală pe blat, ca să folosesc un termen de argou, fără să-i spun tatei. Am început să iau premii şi destul de târziu a aflat că sunt la şcoala de balet. Era contabil de meserie. Nu avea multe în comun cu arta, cu spectacolul. După aceea a fost mândru de mine”, mãrturiseste maestrul intr-un interviu.

         A absolvit Liceul de Coregrafie în 1962, povestind cu umor cum şi-a început cariera ca prim balerin la Teatrul “Constantin Tănase”, iar din 1970 angajându-se la  Teatrul „Fantasio”. La vârsta de 26 de ani a primit derogare pentru a fi maistru, un lucru foarte important având în vedere cã era foarte tânãr. Nu a existat spectacol de varietăţi în care să nu fi fost prezent la televiziune în anii ’70, Arhiva TVR fiind cea mai potrivitã mãrturie.  Colaborarea cu Alexandru Bocăneţ a fost una fructuoasă de ambele părţi, emisiunea “Gala Lunilor” fiind una dintre cele mai îndragite din acea perioada.

         Promotor al dansului modern, a creat nenumărate coregrafii de-a lungul timpului, toate purtându-i amprenta clară, uluitoare, care a impus noi standarde. A fost solicitat să apară în câteva filme, printre care se numãrã “Detaşamentul Concordia”, “Melodii, melodii…”, “Gloria nu cântă”, “Alexandra şi infernul”, “Un august în flăcări”, “Veronica”, “Pentru că se iubesc”, “Pădurea pierdută”, “Balul de sâmbătă seara”. A realizat coregrafia pentru “Viraj periculos”, “Eu, tu şi Ovidiu”, “Buna seară, Domnule Wilde” (la televiziune), “Actorul şi sălbaticii”, “Cântecele mării”.

          În 1987 alege calea exilului şi  se stabileşte în Italia, însã dorul de Romania îl  îndeamnã sã se întoarcã înapoi imediat dupã revoluţie. Dupã revenirea în ţarã, este cooptat de Florin Cãlinescu şi realizeazã 88 de balete în 11 luni, „cât face un coregraf toatã viaţa”, glumeşte maestrul.

          Despre începuturi, despre pasiunea sa de o viaţã pentru o profesie transformatã într-un crez artistic, despre ce însemna cu adevãrat munca pe vremuri, dar şi despre situaţia dansului privitã cu ochii critici ai coregrafului, maestrul Cornel Patrichi vorbeşte cu emoţie şi duioşie, demonstrând încã o datã delicateţea sufletului sãu de artist.

Un zâmbet pentru toţi copiii

      childhood_little_girl-1920x1080

         Pentru cei mici, dar şi pentru noi, cei care am pãstrat în suflet spiritul ludic, copilãria este acel univers paradisiac unde totul devine posibil, unde jucãriile prind viaţã şi viaţa însãşi este o adevãratã poezie. Când suntem mici ne dorim sã creştem mari, când creştem ne pare rãu dupã timpul pierdut. Şi de fiecare datã, ne aducem aminte cu nostalgie de copilãrie.

         O datã pe an, de 1 iunie, ar trebui sã ne întoarcem mãcar cu gândul la pãpuşile pe care le-am îndrãgit când eram mici, le-am îmbrãcat şi le-am dat de mâncare, pentru a le abandona câţiva ani mai târziu când noi însene am crezut cã am devenit domnişoare. La maşinuţele care ne-au polarizat toate visele fãcându-ne sã ne credem piloţi de curse, angrenaţi în competiţii contracronometru. La prietenii imaginari pe care i-am avut, desprinşi din basmele citite cu duioşie de bunica. La baba-oarba şi şotron. Şi toate celelalte jocuri care ne-au transformat copilãrie în cea mai frumoasã etapã a vieţii.

          De 1 iunie ne-am gândit sã dedicãm o ediţie Din arhiva TVR, difuzatã sâmbãtã, de la ora 19.30 pe TVR 3, celor mai mici telespectatori ai noştri, dar şi … copiilor din noi. Vom dansa împreunã cu reprezentanţii şcolii „Soleil”, coregraf Ştefan Soare, dar şi cu balerinele de la „Giuliana”, profesor coregraf Iuliana Rizescu. Vom cânta împreunã cu domnişoarele Elena Bordeianu, Daria Niţã, Eliana Dumitru şi Georgiana Pop, care ne dezvãluie tainele muzicii descoperite la o vârstã fragedã, chiar dacã este vorba de muzicã uşoarã sau foclor. Şi nu în ultimul rând, Denisa Trofin, o tânãrã de numai 16 ani ne invitã sã îi cunoaştem pasiunea.

În paşi de balet… cu Magdalena Rovinescu

      Copilăria este o lume de miracole şi de uimire a creaţiei scăldate în lumină, ieşind din întuneric, nespus de nouă şi proaspătă şi uluitoare, scria Eugen Ionescu.

       Copilãria fiecãruia reprezintã însã, de cele mai multe ori, perioada plinã de optimism, încredere, ambiţie şi bucurie, perioada de care fiecare îşi aduce aminte cu nostalgie. Şi totuşi când suntem mici ne dorim sã creştem mari, fãrã sã ne gândim cã timpul nu iartã pe nimeni. Şi ne trezim adulţi, prea preocupaţi de problemele zilnice, prea grãbiţi sã bifãm cât mai multe din activitãţile zilnice, uitând însã un lucru esenţial: copii suntem cu toţii … în sufletele noastre.

      În fiecare an, de 1 iunie, încercãm sã oferim câte un cadou celor mai mici telespectatori ai noştri. Anul acesta, ne-am gândit ca ediţia de sâmbãtã, 4 iunie a emisiunii Din arhiva TVR, difuzatã de la ora 16.00 pe TVR 3, le ofere mai multe informaţii despre o scoalã care polarizeazã talente: şcoala de balet pentru copii.

       Magdalena Rovinescu, profesor coregraf şi totodatã cea care a pus bazele Şcolii de Balet Studio M din cadrul Operei Naţionale, este cea care, alãturi de micile talente pe care le pregãteşte, vor transforma o ediţie obişnuitã a emisiunii, într-o adevãratã sãrbãtoare.

       Încurajatã de tatãl sãu sã se perfecţioneze în balet, dar totodatã posedând şi calitãţi native deosebite, Magdalena Rovinescu a descoperit baletul încã de la vârsta când celelalte fetiţe încã se mai jucau cu pãpuşile. Dupã obţinerea unei burse de studiu la Leningrad, unde a reuşit sã-şi însuşeascã metoda clasicã rusã, au urmat rolurile de anvergurã care au transformat-o în prim balerinã a Operei. A urmat apoi o perioadã în mijlocul reflectoarelor, în care a abordat un vast repertoriu de titluri clasice şi a dansat alãturi de nume apreciate din ţarã şi nu numai, ca Amato Checiulescu, Gheorghe Coţovelea, Mihai Tugearu şi Mihail Barâşnikov. Dupã un accident la genunchi, a fost nevoitã sã se retragã însã tenacitatea şi dragostea pentru balet au determinat-o sã înfiinţeze şcoala Studio M. “Cu fiecare mişcare a vieţii mele, performanţa a însemnat adaptarea la o nouã situaţie, la un nou ritm, pe care mi l-am însuşit în paşi de balet. Acum, copiii instruiţi de mine performeazã la rândul lor, fiind apreciaţi şi câştigând premii. Încerc sã le ofer acestora o parte din mine – libertatea, graţia şi elanul de care au nevoie pentru a se descoperi” mãrturisea Magdalena Rovinescu într-un interviu.

„Viaţa mea, dansul” mãrturiseşte Ileana Iliescu în cadrul emisiunii Din arhiva TVR!

        De-a lungul timpului, în cadrul emisiunii Din arhiva TVR ne-am îndreptat atenţia cãtre teatru, muzicã de toate genurile, şi mai nou, cãtre promovarea unor evenimente culturale. Sãptãmâna aceasta ne vom îndrepta atenţia cãtre un al domeniu cultural, atât de expresiv: baletul.

         A început baletul de la numai 8 ani. Pasiunea pentru aceastã artã i-a fost transmisã de mama sa, care şi-a dorit sã studieze baletul încă din anii ’30, dar viziunea prin care era privit dansul în aceea perioadã nu i-a permis sã o facã. De numele său se leagă mai ales „Lacul lebedelor” lui Ceaikovski, pus în scenă începînd cu anii ’60 şi în care  „a strălucit în mod absolut”, în rolul Odette-Odile, în peste patru sute de spectacole susţinute în ţară, dar şi pe multe dintre marile scene ale lumii.

        Ileana Iliescu a acceptat invitaţia moderatoarei Irninis Miricioiu de a pãşi din nou în faţa publicului ei iubit, de data aceasta în cadrul emisiunii Din arhiva TVR, difuzatã sãmbãtã, 10 iulie, de la 15.30 pe TVR 3, pentru a dezvãlui ce înseamnã o viaţã întreagã dedicatã dansului, chiar dacã preţul plãtit a fost singurãtatea. Călităţile necesare unui balerin sunt modestia, răbdarea, sacrificiul şi punctualitatea, mãrturiseşte invitata noastrã, alãturi de foarte multã muncã şi pasiune, am adãuga noi. Vã propunem aşadar o reîntâlnire cu Luly Iliescu, aşa cum o alintã prietenii, atât prin intermediul imaginilor de arhivã, cât şi prin poveştile de viaţã pe care le deapãnã cu atâta duioşie.