Arhiva se întoarce! Partea a II-a a ediţiei aniversare

         Din 20 aprilie „Arhiva” s-a întors pe TVR 3 pentru un nou sezon. Iar acest lucru merita sãrbãtorit printr-o ediţie aniversarã. O ediţie care sã marcheze un nou început alãturi de invitaţi deosebiţi care ne-au cãlcat pragul în aceşti ani de emisiuni neîntrerupte. Ne-am propus un periplu printre temele pe care le-am abordat dintre cele mai diverse domenii, trecând de la teatru la muzicã uşoarã, clasicã sau folk.Irninis Miricioiu

         Şi pentru cã o astfel de iniţativã nu poate fi epuizatã într-o singurã ediţie, sâmbãtã, 10 mai, începând de la ora 19.30 vã invitãm sã urmãriţi partea a doua a ediţiei aniversare, în cadrul cãreia ne vom opri la folk, dans, sport, romanţã şi jazz.

         Ducu Bertzi şi chitara sa fermecatã, Cristian Ţopescu, Magdalena Rovinescu şi trupa de balet „Studio M” din cadrul Operei Române, Aurel şi Alexandru Pãdureanu sunt cei care au rãspuns cu generozitate invitaţiei lui Irninis Miricioiu reveni în studioul „Din arhiva TVR” pentru a marca aniversar noul sezon.

        În aceeaşi mãsurã, este o certitudine faptul cã ultimii au ani au adus pierderi ireparabile culturii romaneşti. Tot mai mulţi actori, interpreţi, oameni de culturã, au pãrãsit aceastã lume, lãsãnd în urma lor goluri greu de umplut. Printre ei şi oameni care au cãlcat pragul acestui studio, care ne-au spus povestea lor, ne-au oferit cu generozitate bucãţi de suflet: Ştefan Radof, Ion Lucian, Gruia Stoia, Adrian Pãunescu, Cornel Fugaru, Dan Mihãescu şi Dumitru Rucãreanu. La ceas aniversar, le aducem un umil omagiu în semn de preţuire pentru ceea ce au lãsat în urmã.

Anunțuri

Tango retoric

          „Îl  iubesc pe Dumnezeu şi nu privesc niciodatã cu urã spre cer ! comenteazã Vasile Şeicaru, în cadrul emisiunii Din arhiva TVR, difuzatã sâmbãtã, 3 decembrie, pe TVR 3 de la ora 16.00, motto-ul care îi guverneazã viaţa.

           Considerat de public un trubadur care a încãlzit inimile prin ritmurile sale, Vasile Şeicaru ne-a fãcut sã visãm la frumuseţe, la speranţã, la lucrurile bune ale vieţii, prin cântecele sale încãrcate de sensibilitate. Continuă lectura

„Nu conteazã cât de lung am pãrul…”

          A fost, mai întâi de toate, un OM. Poate mai mult decât atât. O sursã incredibilã de energie. O inteligenţã multilateralã. O fiinţã cu o incredibilã vitezã de reacţie, o inepuizabilã capacitate de mişcare, o trãire atât de intensã încât ajunsese la ardere. Un practicant al Libertãţii mai mult decât un teoretician al ei. Un semãnãtor de libertate. Şi de frumos. Deşi, fizic nu mai este printre noi, Florian Pittiş trãieşte încã prin lucrurile de care numele sãu este legat. Continuă lectura

Bade Ioane…

       Viaţa şi muzica sa ne-au spus poveşti care ne-au schimbat pe fiecare dintre noi sau care ne-au amintit că mai există feţi-frumoşi şi că trebuie să nu uităm să ne  întoarcem la visare. Mircea Vintilã şi a lui chitarã fermecatã este cel care a acceptat sã depene fuiorul amintirilor alãturi de Irninis Miricioiu, sambãtã, 2 iulie, de la ora 16.00 pe TVR 3 în cadrul emisiunii Din arhiva TVR.

       Bucureştean get-beget, a cântat şi nu o datã, locuri care amintesc de parfumul Bucureştiului de odinioarã: Hanul lui Manuc, Strada Popa Nan, Calea Moşilor sau Bucur Obor. Agãţându-se de chitarã încã de mic copil, urmeazã cursurile Şcolii de Muzicã nr. 3, îndrumat cãtre vioarã de naşul sau, Victor Bãlan, dirijor al Orchestrei Simfonice, cel care ulterior îi va da primele lecţii de chitarã. Tatăl sãu i-a făcut cadou o chitară spaniolă cu corzi de plastic, pe care o cumpărase de la un prieten, chitarã cu care ieşea în parc, se întâlnea cu prietenii şi susţinea mici concerte. Aşa s-au nãscut primele cântece şi prietenii s-au transformat în primii spectatori.  Debuteazã în 1968 la Casa de Cultura a Studenţilor, cântând piesele Lordul John, La fereastra spre livadã, şi Osebite anecdote, în cadrul cenaclului Atlantida de la Casa de Culturã a Studenţilor, condus de Radu Anton Roman. În martie 1974 câştigã marele premiu al festivalului “Primavara baladelor”. Dupã acest festival, George Stanca, la cererea lui Adrian Pãunescu, îl duce la o preselecţie a Cenaclului Flacãra, cãruia i se alãturã. De altfel, va colabora foarte bine cu Adrian Pãunescu, muzica sa inspirându-l pe poet, care compunea versuri pe nerãsuflate pentru liniile melodice “oferite” de tânãrul folkist: Pãmântul deocamdatã, Proverbe, Fãt-Frumos, Pielea ursului, Hanul lui Manuc.Ceva mai târziu primeşte Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor pentru piesa Bade Ioane, “un adevãrat elogiu mistic adus ţãranului român de cãtre Tudor Arghezi” aşa cum îl numeşte Ioana Bogdan, cea care l-a rugat pe interpret sã punã acest text pe muzicã pentru o emisiune de televiziune.

       Cântã alãturi de Florian Pittiş şi Vlady Cnejevici, şi ca o continuare fireascã în 1993 apare Pasãrea Colibri, una dintre cele mai de succes trupe a acelor ani.  Dar cei 10 ani de spectacole şi turnee în ţarã şi în strãinãtate alãturi de Colibri nu l-au afectat pe cantautor. În 2000, lanseazã “Madama de Picã” care primeşte premiul pentru Cel mai bun album folk al anului 2000.

Pentru mai multe detalii aveti la dispozitie blogul personal al lui Mircea Vintila: http://mirceavintila.wordpress.com/

Floare de colţ… cu Ducu Bertzi!

       S-a nãscut în inima Maramureşului într-o familie de profesori. Moda vremurilor l-a determinat sã aleagã cariera de … inginer, absolvind Facultatea de Mecanicã Finã din Bucureşti. Însã dincolo de materiile exacte, muzica a fost dintotdeauna o mare pasiune. 

       În 1973 alege folkul şi câştigã şi primul premiu la un festival de muzicã şi poezie: o valizã.  Debutul pe o scenã de prestigiu a avut loc în mai 1976 în cadrul unui spectacol al Cenaclului Flacãra şi de-atunci şi pânã acum, în peste 30 de ani de activitate a susţinut peste 4000 de spectacole şi întâmplãri artistice, fiind unul dintre cei mai iubiţi folkişti.

       Este omul cu chitara al radioului, pentru cã, de zece ani, realizeazã una dintre cele mai cunoscute emisiuni de muzica folk. Este cel care a fãcut hituri din piesele rare, grele, neascultate, ale folclorului maramureşan. Este artistul care a cântat ani de zile pe scena Cenaclului Flacãra, apoi, de unul singur sau însoţit de prieteni, pe toate scenele româneşti sau ale ţãrilor în care vieţuiesc români. Este cel care s-a îndrãgostit numai de ea, de floarea de colţ a muzicii.

       Este Ducu Bertzi, cel care a acceptat invitaţia lui Irninis Miricioiu, de a sta la taifas, la o canã de aburindã de ceai care, parcã, singurã te îndeamnã sã depeni amintiri despre muzicã şi despre iubiri, în cadrul emisiunii Din arhiva TVR, difuzatã vineri, 7 ianuarie, începând cu ora 23.00. Şi dincolo de muzicã şi de imaginea omului cu chitara, rãmâne mesajul profund al sufletului rãtãcit în absolut.