Remember Dan Spãtaru

        Ne-a reamintit de „Ţãrãncuţã, ţãrãncuţã” şi ne-a lãsat speranţa cã „drumurile noastre, poate, se vor întâlni vreodatã”. Ne-am întors în anii copilãriei când în oraşul nostru natal „trecea fanfara militarã în frunte cu-n tambur major”. A fost unul dintre romanticii care şi-au pus sufletul pe note în încercarea lui de a alina şi de a alinta prin vocea-i unduitoare, prin ritumurile pline de pasiune. Însã, mult prea devreme a plecat dintre noi.

         Ca un semn de preţuire, dar şi ca o dovadã cã nu ne-am uitat marii artişti care, deşi au pãrãsit scena vieţii, au ştiut sã lase comori în urma lor, ne-am gândit ca ediţia de sâmbãtã, 22 octombrie a emisiunii Din arhiva TVR, difuzatã de la ora 16.00 pe TVR 3, sã fie un „Remember Dan Spãtaru”. Soţia regretatului interpret, Sida Spãtaru ne va împãrtãşi amintiri despre omul Dan Spãtaru, dincolo de scenã şi succesul fulminant, despre viaţa de cuplu cu momente fericite dar şi nenumãrate încercãri, despre cântec şi despre dor. Şi dincolo de toate despre personalitatea unui om care şi-a trãit întreaga viaţã prin cântec.

          Dan Spãtaru s-a nãscut la Aliman, o aşezare de pe malul Dunãrii, dar adolescenţa şi-a petrecut-o la Medgidia, crescând printre poveştile bunicilor şi cântecele interpretate de pãrinţi. Pasionat de sport, se visa fotbalist şi nu a precupeţit niciun efort pentru a-şi împlini visul. A jucat pe postul de mijlocaş la „Progresul” şi apoi la „Ştiinţa Bucureşti”, dar  în anul III la Facultatea de Educaţie Fizicã şi Sport a trebuit sã se lase de fotbal. Avea hernie de disc. Şi cum în viaţa fiecãruia existã cotituri, se pare cã aceasta a fost una de bun augur, tânãrul de atunci îndreptându-se cãtre muzicã. O pasiune mai veche, moştenitã din familie, de la tatãl sãu, care cânta la vioarã. Era încã în facultate, în 1962, când a început sã cânte la Casa Studenţilor. Mai întâi muzicã italianã, pentru cã asta era la modã. Apoi, cu ajutorul Cameliei Dãscãlescu, care i-a fost mentor şi compozitor, a reuşit sã-şi formeze un repertoriu. Prin vocea sa, orice melodie a devenit şlagãr: „Nicio lacrimã”, „Nu-ţi şade bine când plângi”, ”Oare, oare îţi pare rãu…”

        Un nume, scris neglijent cu creta pe zidurile oraşului în care concerta, umplea la refuz sãli de mii de locuri sau stadioane. „Noi încălzeam niţel sufletul românilor necăjiţi veniţi în săli frigu­roase de mie aproape mi se suda mâ­na de metalul îngheţat al microfonului”, mãrturisea artistul într-o însemnare.

        Dan Spãtaru fost căsătorit 30 de ani cu Sida, frumoasa balerină de la Teatrul Fantasio din Constanţa. A plăcut-o şi a venit cu un braţ imens de bujori, ca bujorii din obrăjorii ţărăncuţei, şi a cerut-o de nevastă. A împiedicat vreun eventual refuz, ameniţând că, dacă ea nu-i acceptă  cererea în căsătorie, nu-şi va mai prelungi contractul cu Teatrul Fantasio.

        A fost supranumit „Regele aplauzelor” pentru cã a bãtut, în Cuba, recordul la aplauze: 16 minute şi 19 secunde, performanţã consemnatã în Cartea recordurilor. Cu zâmbetul sãu prietenos, uşor timid, cântãreţul dragostei ne-a fãcut sã ne regãsim în amintiri imaginea propriilor iubiri. Iubiri pierdute, iubiri regãsite în ritmuri care ne emotioneazã şi astãzi, chiar dacã interpretul lor s-a retras de pe scena vieţii, pe 8 septembrie 2004. Ultimul lui cântec interpretat în faţa publicului, a fost, paradoxal: „Nu m-am gândit la despãrţire”. Şi totuşi, el, Regele aplauzelor, continuã sã trãiascã şi astãzi prin muzica pe care a lãsat-o în urmã.

Un mit al muzicii uşoare… Margareta Pâslaru

 

 

 

 

 

„În  tinereţe ne strãduim sã ne facem un nume.
   La maturitate trebuie sã folosim „numele” spre binele altora”.

Margareta Pâslaru

      

     

                                             

         Are o voce care înrobit suflete, a stârnit doruri, a dezvãluit aminiri. Şi-a croit o carierã de mai bine de 50 de ani petrecutã pe scenã, dãruind în fiecare clipã câte ceva din talentul, candoarea, bogãţia sufletului sãu. A demonstrat, şi nu o datã, ce înseamnã sã fii un artist complex, un artist care nu se dezice niciodatã de la propria-i vocaţie: aceea de a-i face pe oameni fericiţi.

       Sâmbãtã, 23 iulie, de la ora 16.00 pe TVR 3, vom dedica o ediţie specialã unei interprete care a urcat pentru prima datã pe scenã la numai… 4 ani şi jumãtate, în rolul copilului din Madame Butterfly de Puccini, spectacol susţinut la Opera Naţionalã: Margareta Pâslaru. Însã adevãratul debut în muzica uşoarã a avut loc în 1958 la Casa de Culturã Griviţa Roşie, acompaniatã de Paul Ghentzer. Descoperitã de Ileana Pop în 1959 ca artist amator, apare pe 10 iulie 1960 în emisiunea lui Valeriu Lazarov  „Toată lumea face sport” dedicatã câştigãtorilor români la Olimpiada de la Roma.

        Impresionat de timbrul aparte, grav, al Margaretei, tânărul George Grigoriu  compune special pentru ea „Chemarea mãrii“ (cunoscut şi sub numele „Și-n apa mãrii”). În interpretarea sa originalã, piesa devine mare şlagãr la Radio Bucureşti şi marcheazã debutul pe discuri Electrecord.  Astfel, artista  şi discul nr.3002 bat recordul vânzãrilor de muzicã uşoarã în 1961. Şapte ani mai târziu, juriul internaţional al  Festivalului Cerbul de Aur îi oferã  Menţiunea „Cerbul de Aur“, ceea ce înscrie numele României în palmaresul primei ediţii. Discul de Aur primit în 1968 o catapulteazã la Cannes în 1969 unde i se decernează Trofeul MIDEM şi apare pe aceeaşi scenã cu  Ginette Reno, James Last, Amalia Rodriguez, Dalida, Mireille Mathieu, Adriano Celentano.

          Interpreta a ocupat primul loc în clasamentul de popularitate, timp de 72 de luni consecutiv în sondajul național al revistei Flacãra între anii 1967-1972. Vocea versatilã Margaretei Pâslaru, o voce cu rezonanţe de violoncel, dupã cum considera Doru Popovici,  a inspirat 65 de compozitori care i-au încredinţat sute de melodii, unele create special pentru glasul sãu aparte: „Chemarea mãrii”, „Cum e oare?” „Douã rândunici”, „Va veni o clipã” – piesã care a fost tema filmului „Veronica” şi multe, multe altele. De-a lungul anilor repertoriul s-a îmbogãțit ajungând la peste 680 de melodii înregistrate la Radio, Electrecord, Televiziune, piese cântate în turneele din ţarã şi strãinãtate, a cãror evidenţã a rãmas doar în memoria fanilor.

        Apreciata cântãreaţã evolueazã cu aplomb ca actriţã în teatru şi film, abordeazã folclorul, începe sã compunã cu originalitate muzicã şi text, acompaniindu-se la pian. Printre numeroasele-i hituri componistice fredonate din generaţie în generaţie se numãrã: „Timpul”, „Dacã ai ghici”, „Diamant fermecat” şi altele, triumfă „Lasã-mi toamnã pomii verzi” inspiratã de versurile Anei Blandiana, preluat de tineri de toate vârstele. Fire perseverentã şi minuţioasã, având o curiozitate ieşitã din comun, artista si-a îndreptat activitatea în muzicã, teatru, film, compoziţie, folclor, fiind supranumitã de compozitorul George Grigoriu , „un mit al muzicii ușoare“. Dupã o carierã de excepţie, distinsa artistã a fost sãrbãtoritã la Uniunea Compozitorilor în 2008 cu prilejul aniversãrii a 50 de ani de la debutul sãu. Anul 2010 i-a adus artistei cu multiple valenţe „Trofeul Electrecord” la împlinirea unei jumãtãţi de secol de la prima înregistrare discografică.

        Margareta Pâslaru a acceptat sã vorbeascã, în cadrul emisiunii Din arhiva TVR, cu modestia-i caracteristicã, despre o viaţã închinatã unui singur crez: acela de a dãrui. Mãrturiseşte, privind retrospectiv, cã nu ea a ales muzica, ci muzica a ales-o pe ea. A ales-o pentru a-i consacra un destin excepţional: destinul unui artist care va rãmâne pentru totdeauna în inima publicului.

Pentru mai multe informaţii, aveţi la dispoziţie:

http://margaretapaslaru.blogspot.com/

www.margareta.com

http://www.margareta.com/discografie2.htm

http://www.facebook.com/profile.php?id=100001751463143&v=wall

http://www.youtube.com/results?search_query=margareta+paslaru&aq=f

Muzica sufletului…cu Marcel Dragomir

       „Adevărata muzică este ceea ce îţi dăruieşte Dumnezeu în minte, pentru că abia atunci eşti cu adevărat în sufletul oamenilor, în sentimentele lor, în gândirea lor. Atunci eşti om cu adevărat şi tu…” mãrturiseşte compozitorul Marcel Dragomir, invitatul lui Irninis Miricioiu, în cadrul emisiunii Din arhiva TVR, difuzatã sâmbãtã, 9 aprilie, de la ora 16.00 pe TVR 3.

       Fãrã a fi o paralelã între muzica trecutului şi muzica prezentului, discuţia cu celebrul compozitor s-a vrut a fi o incursiune muzicalã în romantismul muzicii uşoare, dar şi o încercare de a-i încuraja pe tinerii talentaţi care vor sã urmeze o carierã artisticã.

        Toata viaţa a fost un visător. Poate cã şi de aceea sensibilitatea sa, pusã pe portativ a reuşit sã sensibilizeze şi alţi oameni. Oameni care au fredonat ani de-a rândul ritmurile sale. Mãrturiseşte că i-a plăcut foarte mult o culoare, pentru că s-a lansat în meserie cântând acea culoare… un albastru infinit. De aceea toate lucrurile bune pe care i le-a dat Dumnezeu  considerã cã sunt albastre… şi pasărea fericirii este tot albastrã.

       Marcel Dragomir este unul dintre cei mai îndrãgiţi compozitori din peisajul muzicii uşoare româneşti. Din 1972, anul în care a debutat componistic cu piesa “N-aştepta” (interpretată de celebrul Aurelian Andreescu), şi până în prezent, a lansat zeci de şlagăre care au devenit melodii de referinţă: Fericirea are chipul tău, Sã mori de dragoste rãnitã, Sã te gândeşti din cand în când la mine, Trenul galben fãrã cai, Un albastru infinit. A lucrat cu foarte mulţi interpreţi de muzică uşoară cum ar fi Elena Cârstea, Corina Chiriac, Cornel Constantiniu, Emilia Diţu, Stela Enache, Mihaela Mihai, Mihaela Runceanu şi mulţi alţii.

       A fost profesor de clarinet-saxofon la Şcoala Populară de Artă din Bucureşti, redactor principal la secţia de creaţie a Radiodifuziunii Române din Bucureşti, a susţinut emisiuni de radio şi de televiziune.

 

Despre şlagãr… cu Dumitru Lupu şi Ileana Şipoteanu!

     „Muzica oferã un suflet universului, aripi minţii, zbor imaginaţiei şi viaţã oricui” scria Platon. Poate cã şi de aceea nu putem trãi fãrã muzicã, sufletul nostru palpitând în ritmuri de jazz, rock, clasic sau folk sau într-o mulţime de alte genuri şi mixturi muzicale, imposibil de clasificat în tipologii, dar care stârnesc emoţiile cele mai profunde.

      Tocmai de aceea ne-am gândit ca ediţia din 25 februarie a emisiunii Din arhiva TVR, difuzatã de la ora 23.00 pe TVR 3, sã fie o introducere în retorta de aur a muzicii, acolo unde se nasc şlagãre menite sã reziste o veşnicie în memoria publicului. Este suficient sã amintim „Ce mult te-am iubit”, „Mã întorc la tine iar şi iar, mare albastrã”, „Tu eşti iubirea mea”, „Hai vino iar în gara noastrã micã”, creaţii care poartã semnãtura inconfundabilã a lui Dumitru Lupu. Compozitorul împreunã cu soţia sa, interpreta Ileana Şipoteanu, au acceptat invitaţia lui Irninis Miricioiu de a depãna amintiri şi de a privi retrospectiv o carierã menitã sã ofere publicului repere muzicale îndrãgite şi astãzi, la ani buni de când au fost create. Dar în aceeaşi mãsurã, discuţia a avut şi scopul de a releva cu luciditate transformãrile prin care trece în prezent muzica uşoarã româneascã, de a gãsi soluţii pentru a contracara kitsch-ul şi nu în ultimul rând de a oferi nişte sfaturi tuturor celor care vor sã-şi construiascã o carierã muzicalã.

      Compozitor, dirijor, îndrumãtor de tinere talente, Dumitru Lupu a avut înclinaţii muzicale încã din copilãrie, urmând cursuri de vioarã, violã şi axându-se apoi pe interpretarea vocalã. Şi pentru cã o mare pasiune nu poate râmâne neşlefuitã, a urmat mai întâi Liceul de muzicã din Piteşti şi apoi Conservatorul Ciprian Porumbescu din Bucureşti, secţia canto-operã. A fost dirijor la Teatrul „Alexandru Davilla“ din Piteşti, apoi la Teatrul Fantasio din Constanţa.

       Din 1991 a intrat şi în mediul academic, fiind lector universitar doctor la Universitatea „Ovidiu“ şi la Universitatea „Hyperion“ din Bucureşti. Însã adevarata vocaţie şi-a dovedit-o prin fiecare melodie compusã şi devenitã şlagãr. Este autorul a sute de cântece aflate în fonoteca Radiodifuziunii române, a participat şi a realizat sute de emisiuni TV, este autorul muzicii a numeroase spectacole şi filme de lungmetraj pentru copii şi totodatã iniţiatorul Festivalului „Mamaia copiilor“. Şi totuşi povestea nu se opreşte aici, împãrţind arderea muzicii cu cea cu care îşi împarte viaţa, descoperind-o în 1986 şi transformând-o treptat într-un artist complet. “Cu Ileana ca solistã am obţinut şi eu ca şi compozitor premii importante. A fost pentru mine vârful de lance, am reuşit sã creez un personaj din ea“, a povestit compozitorul.

Taina nopţii …dezvãluitã de Mirabela Dauer!

      Este recunoscutã drept una dintre cele mai îndragite interprete din peisajul muzicii uşoare româneşti. Pe când era elevã şi-a descoperit pasiunea pentru muzicã. Treptat, a început sã cânte, în vacanţe, oriunde i se ivea ocazia.  Se farda cu minã de creion şi cânta piese din repertoriul Ritei Pavone. Bãieţoasã din fire, a reuşit  „sã îndeplineascã” o mare dorinţã a tatãlui sãu, care nãzuise cu ardoare sã fie pãrinte şi de bãiat, şi de fatã. Şi-a dorit sã devinã sportivã, dar paşii au cãlãuzit-o spre o carierã artisticã remarcabilã.

      Primul sãu nume de scenã a fost Bella Scory, iar cea dintâi piesã de muzicã usoarã care i-a fost încredinţatã de compozitorul Ion Cristinoiu a fost „Taina nopţii”. Şi cum la acea vreme, Televiziunea Românã reprezenta un loc important de promovare a tinerelor talente, emisiunea Tele-Top a fost prima treaptã de lansare cãtre un public care avea sã o îndrãgeascã încã de atunci.

       Dintotdeauna adorã sã ajungã în inima publicului. Este crezul sãu artistic, pe care îl urmeazã indiferent de vicisitudinile vremii. Şi asta a reuşit sã facã încã de la primul sãu pas pe scenã.

        Mirabela Dauer este cea care a acceptat periplul printre amintiri provocat de Irninis Miricioiu în cadrul emisiunii Din arhiva TVR difuzatã vineri, 19 noiembrie, de la ora 23.00 pe TVR 3. Amintiri despre oameni, despre muzicã, despre public, despre dragostea de frumos, despre vremurile de altãdatã.

Best of Din arhiva TVR!

       Dacã toamna se numãrã bobocii, toamna noi numãrãm emisiunile care au devenit memorabile! Ne-a fost deosebit de greu sã realizãm o selecţie cu cele mai bune momente ale sezonului, pentru cã fiecare emisiune are parfumul ei, chiar dacã vorbim despre teatru, muzicã sau balet.

      Dumneavoastrã, telespectatorii, aţi fost cei care ne-aţi uşurat misiunea de a alege cele mai frumoase emisiuni şi de a le reuni, prin intermediul câtorva fragmente, într-una singurã. Prin intermediul mailurilor dumneavoastrã, al comentariilor pe blog sau pe pagina noastrã de facebook, am reuşit sã stabilim un top al preferinţelor în materie de invitaţi şi teme de discuţie, pe care vi-l vom prezenta, în douã parţi, sâmbãtã, 18 septembrie, de la 15.30 pe TVR 3 în cadrul emisiunii Din arhiva TVR.

      Ne place sã ne amintim, aşa cum numai noi ştim s-o facem, cã timpul trece înapoi prin intermediul imaginilor de arhivã, dar şi al invitaţilor care, prin profesionalismul lor, demonstreazã încã o datã cã noţiunea de valoare nu este perisabilã. Îi veţi revedea alãturi de Irninis Miricioiu pe caţiva dintre invitaţii dragi sufletului nostru: Eva Kiss, Alexandru Repan, Dan Brînzea, Alice Nãstase, Dorel Vişan sau Viorel Cosma, şi veţi reuşi în doar 60 de minute sã treceţi de la muzicã clasicã la cea uşoarã sau lãutareascã, de la teatru la psihologia vieţii.

       Redifuzarea emisiunii va fi sâmbãtã noaptea, 18 septembrie, de la ora 2.25 pe TVR 3, vineri, 24 septembrie, de la ora 19.00 pe TVR 3 şi luni, 20 septembrie de la ora 00.00 pe TVR Internaţional.

Despre muzicã şi dor de casã cu Eva Kiss!

       Nu de puţine ori ne-au scris telespectatori din strãinãtate sã ne mulţumeascã pentru faptul cã nu îi lãsãm sã-şi uite rãdãcinile şi limba maternã.

       Dorul de ţarã şi dragostea pentru muzicã vor fi câteva dintre temele abordate de invitaţii moderatoarei Irninis Miricioiu, în cadrul emisiunii Din arhiva TVR de sâmbãtã, 7 august, de la 15.30 pe TVR 3. Eva Kiss, împreunã cu soţul sãu, Radu Constantin, vorbesc pentru prima datã despre o posibilã revenire în Romania, chiar dacã traiul în ţara adoptivã, Danemarca, este unul care ar putea sã mulţumeascã pe oricine. Este prima declaraţie publică a interpretei legată de dorinţa de a se întoarce în România, după cei 20 de ani trăiţi în Danemarca.

       Care au fost începuturile muzicale, încã de la debutul sãu în 1967, în emisiunea televizatã „Dialog la distanţã”, prezentatã de Ion Besoiu, cum s-a înfiripat o frumoasã poveste de dragoste cusuta cu firul de mãtase al muzicii, cât de grea a fost despãrţirea de Romania şi construirea unei vieţi noi atât de departe de casã, despre toate acestea, dar şi despre multe altele, Eva Kiss va vorbi, alãturi de soţul sãu, cu aceeaşi modestie care o caracterizeazã.

       Fiecare întoarcere acasã este pentru ea un motiv de a se reîntâlni cu cei care nu au uitat celebrele cântece lansate de-a lungul timpului dintre care amintim: Tãcutele iubiri, Anotimpul speranţelor, Puterea dragostei, Copilul meu, Acele veri ale iubirii, unele dintre ele descoperite în Arhiva Televiziunii Române.

        Reluarea emisiunii va fi difuzatã duminica 8 august, de la ora 2.25 a.am şi vineri 13 august, de la ora 19.00 pe TVR 3. Telespectatorii din strãinãtate pot urmãri emisiunea pe TVR Internaţional, marţi 10 august, de la ora 0.00.