Naiul lui Pan în mâini de demiurg

     Gheorghe Zamfir    A cucerit cu naiul sãu miraculos întreg Pãmântul. Însã puţini sunt cei care ştiu cã, încã din copilãrie, l-a fascinat… acordeonul pe vremea când asculta cu nesaţ tarafurile de lãutari din Gãeşti, armonica lui Bitter ţiganul sau admira cu jind instrumentele lui Mitu Gãinã, personaje care i-au animat copilãria şi i-au rãmas adânc sãpate în memorie.

        „Cred cã aveam vreo 4-5 ani. Tata avea o bãcãnie în Gãeşti pe care o alimenta din Bucureşti, de la comercianţii, mai ales evrei, de lângã Piaţa Unirii. Blãnari, Lipscani, Şelari erau zonele unde evreii aveau foarte multe magazine en-gross şi tata cumpãra marfã de acolo. Într-o zi, am ţinut morţiş sã vin cu el  sã vãd Capitala, cu toatã fascinaţia ei şi cu tot ceea ce putea ea sã ofere unui copil de 5 ani… Ţin minte, era într-o iarnã, era ger puternic. Tata a acceptat, m-a luat cu trenul de la Gãeşti la Bucureşti şi am vãzut acolo, pentru prima datã, un taraf mic de 3-4 inşi, format din muzicanţi orbi. O fatã cânta la un acordeon alb, din sidef. Şi l-am întrebat pe tata cum poate ea sã-şi mişte mâinile pe acea claviatura, iar tata n-a putut sã-mi explice. Aşa cã l-am ţinut în ger s-o ascult. Eram fascinat.”, mãrturiseşte cu nostalgie maestrul Gheorghe Zamfir în cadrul emisiunii Din arhiva TVR, difuzatã sâmbãtã, 17 mai, de la ora 19.30 pe TVR 3.

        Şi îşi continuã povestea, cu un umor fin şi cu o deosebitã bogãţie a detaliilor, zugrãvind sub ochii noştri, ai celor care îl ascultã, o lume întreagã în care vedem aievea bãcãnia lui Tudor Zamfir plinã de bunãtãţi, pe Bitter ţiganul trecând cu armonica la gurã sau figura impozantã a maestrului Fãnicã Luca, profesorul care avea sã-i schimbe viaţa tânãrului Gheorghe Zamfir. O lume plinã de culoare şi mai ales… muzicã.

        Pentru cã „folclorul este starea majorã a poporului român”, dupã cum mãrturiseşte, plin de sensibilitate şi pioşenie, cel cG. Zamfir si I. Miricioiuare a a transformat folclorul în propriul sãu crez artistic pe care nu l-a trãdat niciodatã. Ba mai mult, a încercat sã treacã dincolo de limite, fãrã a se rezuma doar la interpretare sau la compoziţie, revoluționând sunetul la scară universală și aducând naiul în atenția publicului modern.

       Vã invitãm aşadar sã urmãriţi o ediţie plinã de nostalgie şi sensibilitate care se doreşte a fi un semn de recunoştinţã adus maestrului Gheorghe Zamfir care în 2013 sãrbãtoreşte 55 de ani de carierã artisticã. 55 de ani de când dãruie cu generozitate energia inepuizabilã a sufletului sãu transpusã în sunete, creaţiile izvorâte din dragostea pentru propriile rãdãcini adânc ancorate în spiritualitate şi credinţa într-o lume mai bunã. 55 de ani. O viaţã de om.