Cuvânt pentru suflet

       jesus-on-the-cross   „Aţi pornit în Marea Cãutare în clipa în care v-aţi nãscut. S-au scurs mulţi ani pânã când v-aţi dat seama, pânã când a devenit limpede cã vã aflaţi în permanentã cãutare – o cãutare dupã ceva ce nu aţi avut niciodatã – o cãutare dupã ceva ce este mult mai important decât orice în viaţã. Uneori aţi încercat sã o daţi uitãrii. Apoi aţi încercat sã vã pierdeţi în alte activitãţi, în aşa fel încât sã nu mai aveţi timp a vã gândi la altceva decât la afacerile imediate. Alteori aţi avut probabil sentimentul cã aţi fost eliberaţi de nevoia de a cãuta acest lucru nenumit.

        Au fost clipe când aţi putut sã vã debarasaţi cu desãvârşire de aceastã cãutare, însã mereu aţi fost prinşi în ea, trebuind sã reveniţi neîncetat la cãutarea noastrã. În cele mai însingurate clipe ale vieţii voastre aţi privit adeseori la alţi bãrbaţi şi la alte femei şi v-aţi pus întrebarea dacã nu cumva şi ei se aflã în cãutarea a ceva ce nici ei nu puteau sã descrie, însã ştiau totuşi cã îl doresc şi cã au nevoie de el. Unii dintre aceştia pãreau sã-şi fi gãsit împlinirea în cãsãtorie şi în viaţa de familie. Alţii au pornit în cãutare dupã faimã şi bogãţie în alte pãrţi ale lumii în timp ce alţii au rãmas acasã şi au prosperat. Privind la ei, v-aţi gândit: „Aceştia nu se aflã angajaţi în Marea Cãutare. Ei şi-au descoperit propria lor cale; au ştiut ce doreau şi au fost capabili sã îl dobândeascã. Doar eu cãlãtoresc pe aceastã cãrare care nu duce nicãieri. Totuşi nu sunteţi deloc singuri. Întreaga omenire merge alãturi de voi, cãci toatã omenirea se gãseşte în aceeaşi cãutare. Întreaga omenire cautã un rãspuns la starea de confuzie, de boalã moralã, de vanitate spiritualã care oprimã lumea. Întreaga omenire tânjeşte dupã îndurare, dupã mângâiere şi dupã pace, scria Billy Graham în cartea sa, „Pace cu Dumnezeu”.angel-wings-praying-spiritual-angel-art-kathy-fornal

        Şi noi facem acelaşi lucru. Îl cãutãm pe Dumnezeu în noi înşine, sperând sã îl descoperim în Lumina Învierii care va tâşni, tãmãduitoare, în fiecare suflet, oricât de împovãrat de griji şi nevoi. În rugãciunea pe care o înãlţãm în fiecare zi. În raza de soare care ne lumineazã ochii, ridicaţi spre cer într-o îngenunchere mutã. În noi înşine când am învãţat sã facem pace cu noi.

         În Sâmbãta Paştelui, începând cu ora 20.00 vã invitãm la o întâlnire de tainã cu prof. univ.dr Constantin Coman, preot la Biserica Sfinţii Voievozi din Bucureşti, în cadrul unei ediţii speciale a emisiunii Din arhiva TVR. O ediţie care stã sub semnul cãutãrii. Al cãutãrii rãspunsurilor, al cãutãrii lui Dumnezeu, al cãutãrii de sine, al cãutãrii binecuvântãrii pe care numai Învierea lui Iisus Hristos ne-o poate aduce.

Anunțuri

De Paşte… petrecem româneşte! Ediţie specialã Din arhiva TVR!

      Paştele reprezintã pentru fiecare român o ocazie unicã de a se întoarce la tradiţii şi la simbolurile care îl identificã de vreacuri ca aparţinãtor al acestui neam. Preparatele tradiţionale româneşti care nu lipsesc din nicio casã – ouãle rosii, cozonacul, mielul şi pasca – portul popular pregãtit special pentru ca fiecare sã se poatã înnoi de Paşte, cântecul din strãbuni – toate reprezintã ingrediente ale unei sãrbãtori autentic româneşti.

       Tocmai de aceea, ne-am gândit ca duminicã, 24 aprilie, de la ora 18.00 sã vã lansãm o invitaţie irezistibilã: aceea de a petrece un Paşte de neuitat la Hanul de la TVR 3, unde hangii – Irninis Miricioiu şi Ovidiu Homorodean – s-au pregãtit îndelung pentru a primi oaspeţii aşa cum se cuvine: cu bucate alese, cu vinuri pe mãsurã, cu cântec şi voie bunã. Nici musafirii nu se vor lãsa prea mult aşteptaţi, poposind de pe meleaguri îndepãrtate: din Moldova pânã-n Ardeal, din Banat pânã-n Oltenia, din Bucovina pânã în Maramureş, aducând câte ceva din frumuseţea tradiţiilor de pe acele melaguri.

        Irina Loghin, Daniela Condurache, Cristian Pomohaci, Constantin Enceanu, Petrica Mâţu Stoian, Saveta Bogdan, Ionuţ Sidãu, Ioan Chirilã se vor prinde în hora tradiţionalã româneascã pentru a primi apoi alţi şi alţi musafiri veniţi sã petreacã Paştele alãturi de noi: Paulina Irimia Morãriţa, Gheorghiţa Nicolae, Leontin Ciucur, Cornel Borza, Brânduşa Covalciuc, Marioara Man Gheorghe, Alina şi Romeo Negoiasa, Carmen Şerban, Cornelia Catanga şi Aurel Pãdureanu. Nici Maria Dragomiroiu nu s-a lãsat mai prejos arãtându-şi din plin talentele de gospodinã, alãturi de ajutoarele de hangiu, pregãtind o masã tradiţionalã plinã de bunãtãţi, la care au contribuit şi sponsorii noştri: Budureasca, Cricova, Hamba şi VelPitar.  

       Şi cum „românul s-a nãscut poet”, nu putem încheia decât aşa:

„Foaie verde de trifoi,

Vã poftim pe toţi la noi.

Sã cântãm, sã chefuim,

Şi de Paşti cu toţi sã fim!

Ani de-a rândul sã trãim

Şi-mpreunã sã ciocnim,

Ouã roşii şi ulcele,

Necazurile sã se spele!”

Paşte fericit!

 

Aşteptând Lumina Învierii…

    Sãrbãtoarea Paştelui este pentru fiecare creştin un nou început. Un moment zero, un bilanţ sufletesc în cadrul cãruia fiecare dintre noi ar trebui sã se opreascã pentru câteva clipe din goana zilnicã pentru a-şi ridica ochii cãtre cer. Cãtre crucea lui Iisus care se înalţã deasupra fiecãruia. O cruce la ridicarea cãreia am contribuit cu toţii prin pãcatele noastre. Pãcate care se strâng an de an, tot mai multe, apãsându-ne cugetul şi împovãrându-ne conştiinţa.

      Pãrintele Nicolae Bordaşiu, care a slujit ani de-a rândul la Biserica Sfântul Silvestru din Bucureşti ne oferã în Sâmbãta Paştelui, în cadrul emisiunii Din arhiva TVR, difuzatã de la ora 16.00 pe TVR 3, o lecţie de smerenie vorbind despre semnificaţiile Învierii Mântuitorului. Punând în balanţã societatea decadentã cu lumea interioarã a fiecãruia, credinţa ar trebui sã reprezinte punctul de sprijin al sufletului, limanul cãtre care aspirãm pentru a putea merge mai departe, pentru a putea sã ne ducem propria cruce. Pentru cã povara vieţii şi încercãrile prin care trecem cu toţii nu fac altceva decât sã reitereze un alt „drum al crucii” pentru care fiecare om este deplin responsabil.

       Omul de astãzi, prins în goana zilei de mâine, uitã de sine şi de Dumnezeu. Sãrbãtorile rãmân, din ce în ce mai mult, jaloane ale tradiţiei şi nu manifestãri ale adeziunii interioare la fenomenul religios. Cerem din ce în ce mai mult, mulţumim din ce în ce mai puţin. Şi totuşi aşteptãm ajutorul Domnului şi ne indignãm când ni se pare cã nu-l primim.

       Când spunem „Paşte” poate cã ar trebui sã ne gândim mai mult la propriul suflet decât la miel şi ouã roşii. Când spunem „Paşte” poate cã ar trebui sã ne gândim mai mult la Dumnezeu decât la sãrbãtoare. Când spunem „Paşte” poate cã ar trebui sã ne gândim mai mult la sacrificiu decât la noi înşine.

       Şi astfel, lumânarea Învierii pe care o aprindem an de an, ar cãpãta o altã valenţã: ar fi aprinsã în propriul suflet, nu doar în casã sau pe mormintele celor dragi. Ar arde pãcatele care ne macinã, ne-ar curãţa sufletele de ispite. Şi ar reprezenta Învierea lui Hristos undeva, departe, în fiecare fibrã a fiinţei noastre. Depinde însã numai de noi cât ştim s-o pãstrãm aprinsã, cât ştim s-o ferim de intemperii.