Muzica… o flacãrã

       Ascultãm muzicã în fiecare zi. Face parte din viaţa noastrã. Uneori ca un simplu fond sonor atunci când şofãm sau facem curãţenie în casã, alteori ne prefaţeazã cele mai intime momente, o melodie amintindu-ne de primul dans sau primul sãrut.

     Însã dincolo de percepţia subiectivã asupra muzicii, dincolo de ceea ce ne place şi ce nu, rãmâne noţiunea de valoare, singura care poate consacra în timp un cântec sau un interpret. Ne-am gândit, aşadar sã o provocãm la o discuţie despre muzicã pe Dida Drãgan, cea care a acceptat invitaţia lui Irninis Miricioiu de a depãna amintiri în cadrul emisiunii Din arhiva TVR difuzatã sâmbãtã, 30 aprilie, de la ora 16.00 pe TVR 3.

      Consideratã cea mai valoroasã solistã rock şi având cea mai mare popularitate în anii ΄70-΄80, Dida Drãgan vorbeşte despre cariera sa prodigioasã care, în cifre s-ar rezuma astfel: 22 medalii de aur, 2 premii de stat, 10 premii de excelenţã. O carierã începutã cu timiditate, aceeaşi timiditate caracterizând-o şi acum, când povesteşte despre întalnirile providenţiale care i-au marcat viaţa. În 1971 reprezenta cu brio România, apoi Europa în Cupa Intercontinentalã din Belgia. În 1974, la Dresda, era declaratã cea mai bunã solistã, câştigând alte douã premii împreunã cu Petre Magdin. Într-o perioadã represivã, când orice plecare din ţarã era privitã cu neîncredere de cãtre regimul comunist, i se permite sã facã turnee în Cehoslovacia, Polonia, Bulgaria, URSS, Belgia, Danemarca sau Japonia.

      De-a lungul timpului, numele sãu se leagã de prestigioase formaţii rock aşa cum sunt Mondial, Romanticii, Roata, Sfinx, Monolit şi Roşu şi negru, fiecare colaborare polarizând energii nebãnuite pe care a ştiut sã le transmitã dincolo de scenã. Şi totuşi, într-o împletire aproape nefireascã a surselor de inspiraţie, a modelelor care au format-o, îşi mãrturiseşte necuprinsa admiraţie pentru Maria Tãnase: „ea mã conduce, nemuritoare şi de neatins.”

     Fire vulcanicã şi dârzã şi totuşi introvertitã şi sensibilã, artista mãrturiseşte cã modalitatea cea mai apropiatã de suflet prin care se poate exprima este cântecul. Şi când nu cântã, scrie poezii. “E minu­nat să ai ta­lent. Dar ta­lentul e o cru­ce grea. Nu mă gândesc la talent în termeni statistici. Talentul e iubire. Şi ura e o formă de iubire – o formă de iubire mutilată. Pe oamenii care sunt capabili de ură eu îi consider handicapaţi sufleteşte. Pe cei incapabili să iubească, nişte nefericiţi care de fapt nici nu trăiesc pe de-a-ntre­gul. Spun toate aceste lucruri, dar oricum cred că toate cântecele mele exprimă mai bine ce am vrut să spun”. Vorbind despre credinţã şi iubire, Dida Drãgan adaugã:  “Sunt credincioasă, pentru că Dumnezeu s-a îndurat de mine şi a făcut din fiinţa mea vasul în care a turnat o picătură din harul Său”. Un har pe care a ştiut sã-l transpunã pe note, devenind vocea de flacãrã a rockului românesc. Nu numai a rock-ului, am adãuga noi. A marii muzici pe care cântat-o în toate formele ei.

 

Anunțuri

Trupa Phoenix la ….Din arhiva TVR!

           Decenii de-a rândul rockul a reprezentat singurul crez al unei generaţii aflate sub cenzura regimului comunist. Iar Phoenix, glasul tineretului care alegea muzica drept unicã formã de exprimare în lupta perpetuã pentru libertate: libertatea individualã, libertatea cuvântului, libertatea spiritului.  Anii au trecut şi referene celebre ca Fatã verde, Mica ţiganiadã, Nunta, Andrii Popa au rãmas la fel de iubite de tinerii de atunci… de tinerii de acum…

         Despre frumuseţea, dar şi greutãţile vremurilor care au trecut, despre ce înseamnã prietenie dincolo de muzicã şi muzicã dincolo de viaţã în sine, membrii trupei Phoenix vor depãna amintiri împreunã cu moderatoarea Irninis Miricioiu, sâmbãtã 22 mai, de la 15.30 pe TVR 3, în cadrul emisiunii Din arhiva TVR.

         Şi nu în ultimul rând, vor rãsplãti fidelitatea fanilor oferind, în cadrul emisiunii, invitaţii la concertul eveniment Phoenix Classics care va avea loc pe 27 Mai la Sala Palatului din Bucuresti.